DECIZIA nr. 199 din 13 mai 2003 a Curtii Constitutinale

DECIZIE nr. 199 din 13 mai 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 si ale art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 3 iulie 2003

Costica Bulai - presedinte
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 si ale art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Bon & Ami Impex" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 2.341/CA/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si litigii de munca.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Cu privire la art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, arata ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale prealabile sesizarii instantei de judecata nu constituie o incalcare a art. 21 din Legea fundamentala, care consacra accesul liber la justitie. De asemenea, pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate si in privinta art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, deoarece aceste prevederi legale nu au legatura cu art. 43 si 134 din Constitutie, invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 2.341/CA/2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si litigii de munca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 si ale art. 28 din Legea nr. 50/1991, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Bon & Ami Impex" - S.R.L. din Bucuresti intr-un litigiu cu primarul municipiului Bucuresti si primarul sectorului 2 Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 ingradesc exercitiul dreptului de acces liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, deoarece conditioneaza posibilitatea sesizarii instantei judecatoresti, pentru anularea unui act administrativ ori pentru obligarea organului administrativ la eliberarea unui act, de depunerea, in prealabil, a unei reclamatii la autoritatea administrativa respectiva. De asemenea, considera ca fiind neconstitutionale si dispozitiile art. 28 din Legea nr. 50/1991, astfel cum au fost modificate prin pct. 28 din Legea nr. 453/2001, intrucat acestea prevad dreptul "autoritatilor administratiei publice locale sa desfiinteze constructiile amplasate pe domeniul public sau privat al statului, al judetelor, oraselor sau comunelor fara sesizarea instantei judecatoresti, permitand astfel nasterea unor abuzuri si a unor decizii arbitrare ale autoritatilor administratiei publice". Apreciaza ca aceste reglementari sunt contrare prevederilor art. 43 alin. (1) si ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si litigii de munca considera ca nu poate fi analizata constitutionalitatea art. 5 din Legea nr. 29/1990, intrucat acest text de lege a intrat in vigoare anterior adoptarii Constitutiei. De altfel, "instituirea unei proceduri prealabile investirii instantei nu echivaleaza cu ingradirea accesului la justitie, ci doar conditioneaza acest acces de sesizarea organului administrativ emitent cu o cerere privind desfiintarea propriului act". In ceea ce priveste dispozitiile art. 28 din Legea nr. 50/1991, instanta apreciaza ca "desfiintarea pe cale administrativa a constructiilor edificate fara autorizatie pe domeniul public sau privat al unitatilor administrativ-teritoriale nu poate constitui in nici o situatie un abuz al autoritatii, ci un mijloc de asigurare a respectarii legii de catre cetateni".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Guvernul apreciaza ca textul art. 5 din Legea nr. 29/1990 nu contravine accesului liber la justitie, intrucat "instituirea unei proceduri administrative prealabile sesizarii instantei judecatoresti este in interesul persoanei vatamate printr-un act administrativ, si anume acela de a obtine mai rapid din partea autoritatii emitente a actului o recunoastere a dreptului sau a interesului legitim pretins", fara a impiedica persoana nemultumita de modul de rezolvare a reclamatiei administrative sa se adreseze instantei judecatoresti. Prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991, respectiv sanctiunea desfiintarii constructiilor efectuate cu incalcarea dispozitiilor legale, nu contravin Constitutiei, iar deciziile organelor administratiei publice pot fi atacate la instanta de contencios administrativ. Astfel, exceptia ridicata este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie urmatoarele dispozitii legale:
- Art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, potrivit caruia: "Inainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va adresa pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile de la data cand i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevazut la art. 1 alin. 2, autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de 30 de zile de la aceasta.";
- Art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997 si modificata prin Legea nr. 453/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, care prevede ca: "(1) Prin derogare de la prevederile art. 27, constructiile executate fara autorizatie de construire pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al statului, al judetelor, oraselor sau comunelor, vor putea fi desfiintate pe cale administrativa de catre autoritatea administratiei publice locale competenta, fara sesizarea instantelor judecatoresti si pe cheltuiala contravenientului.
(2) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) consiliile locale comunale, orasenesti, municipale ori judetene, dupa caz, pot contracta efectuarea acestor servicii cu societati comerciale, in conditiile legii."
Potrivit sustinerilor autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate contravin urmatoarelor prevederi constitutionale:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;".
Examinand textele de lege criticate, cu raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea Constitutionala retine urmatoarele:
Cu toate ca Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 este anterioara Constitutiei din 1991, art. 5 din aceasta lege a ramas in vigoare, in sensul dispozitiilor art. 150 alin. (1) din Constitutie, intrucat prevederile sale nu contravin actualei Legi fundamentale.
In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca instituirea prin lege a unei proceduri administrative ori administrativ-jurisdictionale prealabile sesizarii instantelor judecatoresti nu este de natura sa ingradeasca exercitiul dreptului de acces liber la justitie, prevazut de art. 21 din Constitutie, ci, dimpotriva, constituie o masura de protectie care nu poate avea ca efect, in nici un mod, limitarea accesului la justitie. De altfel, este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, in general, sa asigure solutionarea mai rapida a unor categorii de litigii, descongestionarea instantelor judecatoresti de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceasta cale si evitarea cheltuielilor de judecata (a se vedea Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, si Decizia nr. 134 din 20 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 9 februarie 1999).
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la Legea nr. 50/1991, republicata, cu modificarile ulterioare, aceasta prevede obligativitatea obtinerii, de la organul administratiei publice locale competent, a unei autorizatii corespunzatoare pentru executarea lucrarilor de constructie, iar executarea unor lucrari fara autorizatie este considerata contraventie si sanctionata ca atare. Pe langa sanctiunea amenzii, legea prevede si sanctiunea desfiintarii constructiilor edificate fara autorizatie.
Conform regulii generale inscrise in art. 27 din lege, in cazul in care contravenientul nu se conformeaza dispozitiei privind desfiintarea constructiei realizate, autoritatea administratiei publice locale se adreseaza instantei judecatoresti competente, pentru a-l obliga pe contravenient sa desfiinteze constructia.
Art. 28 deroga de la aceasta regula generala, prevazand ca, in situatia neexecutarii benevole de catre contravenient a obligatiei de desfiintare a constructiei edificate pe domeniul public sau privat al statului, al judetelor, oraselor sau comunelor, constructia respectiva va putea fi desfiintata pe cale administrativa de catre autoritatea administratiei publice locale competenta, fara a mai sesiza instanta judecatoreasca, pe cheltuiala contravenientului.
Curtea observa ca aceste reglementari legale nu au nici o legatura cu prevederile art. 43 sau 134 din Constitutie, a caror incalcare a fost sustinuta de catre autorul exceptiei.
Aplicarea si executarea unei sanctiuni contraventionale, inclusiv cea de confiscare a unor bunuri ori de desfiintare a unor lucrari de constructie, chiar daca au ca efect diminuarea patrimoniului contravenientului, nu pot fi considerate ca fiind contrare principiilor inscrise in art. 41 din Constitutie, privitoare la ocrotirea proprietatii private.
De asemenea, nici aplicarea si executarea sanctiunilor contraventionale de catre autoritatea administratiei publice locale in cadrul careia activeaza agentul constatator nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.
Pentru prevenirea ori eliminarea unor eventuale abuzuri, contravenientul are acces neingradit la justitie pentru a contesta realitatea constatarilor referitoare la savarsirea contraventiei, sanctiunea aplicata, precum si dispozitia autoritatii administratiei publice locale privind desfiintarea constructiilor edificate.

Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

CURTEA
In numele legii
DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 si ale art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Bon & Ami Impex" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 2.341/CA/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si litigii de munca.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 mai 2003.

PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu

-----------